Transfigurarea
Când ești la Final se spune că poate nu-ți mai amintești exact ce anume ți-a făcut un anumit om – dar sigur îți aduci aminte cum te-a făcut să te simți.
Lăsând la o parte faptul că este la tine puterea de a alege cum să te simți în orice moment, rămâne totuși esența, sinteza relației cu acea persoană de care îți aduci aminte în acele momente. Rămâne pe altă dată să discutăm și despre acest Final, acum să ne concentrăm pe simțire.
Cum de m-am gândit deja la acestea? Mi-am adus aminte cum m-a făcut să mă simt o relatare dintr-o carte…
Eram deja scufundat în povestea autorului și, deodată mă aflam în fața unei căsuțe unde îmi vizitam un bun și vechi prieten. Bat la ușă și după ceva vreme îmi deschide ușa. Cu ochii injectați mă privește și tresare, nu se aștepta la o vizită din partea mea, după atâta timp. Nu-l salut cu vorbele, însă îmbogățit de cea mai mare iubire îi spun: lasă băutura…
I-am văzut ochii dând să se micșoreze, cred că mentalul dădea să alerge înspre supărare și totuși a fost doar o licărire, transformată în conștientizare datorită iubirii.
S-a trezit complet și a început să plângă frenetic, acea eliberare extatică pe care fiecare dintre noi am simțit-o probabil deja în viețile noastre.
Transfigurarea – un cadou ce vine odată cu iubirea.
Deși ni s-a spus de nenumărate ori să stăm în băncile noastre, să nu dăm sfaturi și îndemnuri fiindcă devenim foarte ușor agresori și nu ajutăm cu nimic, deși deși… uite ce poate să facă iubirea adevărată.
Iubirea Transfigurează, înalță, eliberează.
Din acest cadru al iubirii complete, nemăsurate, vă invit să vă dați voie să citiți o poezie a lui Victor Hugo.
La prima vedere dacă ai citi-o, poate ți-ai spune că e vorba de altcineva – nu poate fi vorba de mine, de tine… e ceva idealizat.
Nu, nu este despre altcineva, poți alege să fie povestea TA.
Bărbatul și femeia – Victor Hugo
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,
femeia acolo unde începe cerul.
Poezia preluată de aici: https://poetii-nostri.ro/victor-hugo-barbatul-si-femeia-poezie-id-11022/
Puteți ascultă poezia în franceză aici: https://www.youtube.com/watch?v=ns91L3A8Mik
Transfigurarea – află mai multe despre nivelul iubirii aici: nivel de conștiință.