Sparge tiparele
V-am obișnuit cu postare în weekend? Deja se instala un model. Gata, e timpul de a sparge tiparele.
Unul dintre cele momentele de bucurie pe care le am de ceva vreme este acela când îmi mai descopăr un tipar, un program. Acum un timp mai înjuram, mă mai enervam, acestea au ajuns din ce în ce mai rare și totuși mai există… Dar acum ies foarte tare în evidență. Iar când totuși le manifest – am și observat cum reacționez: fac pasul înapoi și mă străduiesc să devin Observator Perfect, să văd ce se ascunde în spatele tiparului, să-l destructurez, să evoluez.
Cred că e unul din felurile în care îți crește nivelul de conștiință și îți poți flexibiliza mintea, e unul din momentele Aha în care îți dai seama că nu mintea te conduce ci e un dar pe care l-am primit cu toții, dar pe care e necesar să învățăm să-l îmblânzim, să-l facem ascultător.
Și ca să poți ajunge acolo există o cheie chiar accesibilă.
Mai ții minte când erai mic și mergeai cu spatele, doar așa? Când săreai într-un picior pe un trotuar, urmăreai doar anumite pietre pe care să calci?
Redevino copil, mergi în parc pe altă rută decât cea cu care te-ai obișnuit, ia-o pe alt traseu spre serviciu, schimbă ordinea în care faci cumpărăturile, spală-te pe dinți cu periuța în mâna diferită față de cea cu care s-a învățat “Mintea”.
În felul acesta te antrenezi, vei reuși să fii și mai conștient și să descoperi, de exemplu, când spui chestii de genul “să fiu al paișpelea” – cel mai bine e să nu mai ai stereotipii – nici verbale nici de alt fel. Când le observi, bucură-te – ai mai făcut un pas spre exterior, spre integrarea ta completă, spre înțelepciune.