Programe
Cred că fiecare dintre noi a stat la un moment dat pe gânduri – oare când mi-o veni sorocul? Crezi că e gata pe la 70? 80?
Ești poate optimistul care prinde suta? 120? Sau nu ți-a fost gândul niciodată la așa ceva?
Recunosc că am cheltuit ceva energie cu gândurile astea… Și deodată m-a lovit, oare de unde vin așa, din mai multe voci, ideile că vârstele de 70 și 80 de ani sunt privite în mod foarte natural ca fiind niște limite peste care nu se trece ușor?
De când am găsit și recunoscut că aceste idei pot fi de fapt niște limitări am dorit cu ardoare să găsesc sursa lor.
Să facem o incursiune în așa numitele programe. Deși ai putea spune că “sunt programator” (atenție la ghilimele) – totuși nu despre programele de pe calculator vreau să vorbesc acum, ci despre programele care sunt instalate pe “calculatorul” fiecăruia – în mințile noastre.
Că este program pe care-l urmăm conștient sau subconștient, din viața asta, din vieți anterioare sau din subconștientul colectiv, e necesar la un moment dat să realizăm că fiecare dintre noi funcționăm după anumite programe, mai benefice sau mai puțin productive, mai multe sau mai puține, suntem mai eliberați sau mai prinși.
Un program poate fi strecurat foarte ușor când suntem mici, până la șapte ani suntem efectiv bureți, absorbim programele și comportamentul părinților, bunicilor, tuturor celor cu care interacționăm.
Dacă vă întrebați cum ne programăm, cum asimilăm programele? Chiar simplu – dacă cineva îți tot repetă un lucru, zi de zi, sau dacă ai o stare emoțională puternică atunci e suficient să-ți spună ceva ‘dureros’ o singură dată – pac, gata programul inoculat în subconștient.
Mai nou mi se pare un joc fascinant acesta – să mă analizez după ce programe acționez – atunci când reușesc să fiu în stare de prezență. Stau și mă uimesc pe mine însumi de felul în care am reacționat la un stimul extern, la o întâmplare – dacă am continuat pe programul pe care-l aveam instalat mai demult – de exemplu furie dacă ceva nu-mi ieșea cum trebuie, sau frică dacă activam un gând ce trezea acea emoție puternică – sau dacă am urmat o cale nouă, de înțelegere, compasiune și iubire.
Prin acest joc de analiză cât mai activă pot conștientiza și destructura, rând pe rând, toate programele pe care le am sub preș.
Programe = Credințe = Convingeri
Având programe, de la un stimul extern ajungem conform acelui program – la un gând, gândul va duce la o emoție, emoția duce la un comportament. Ține de tine să-ți creezi propria realitate. Poți face alegerea cum să reacționezi – după o “palmă” poți alege să întorci și obrazul celălalt, să arați iubire, compasiune, înțelegere, sau poți alege să răspunzi cu violență și astfel probabil ciclul reacțiilor are șanse mici să se oprească benefic și la timp.
Să revenim puțin la acele ghilimele de la început – la un moment dat “eram programator” adică mă cam identificam cu felul de a fi al programatorilor în general. Adică eram conectat la egregorul programatorilor de pretutindeni – egregor care vine la pachet cu subconștient colectiv și cu programe, unele benefice, unele probabil mai puțin productive.
Așa că nu mai spun că sunt programator, spun că – îmi place uneori să scriu programe. Oricum să nu uităm că suntem mai mult decât o meserie, o pasiune.
Și acum să revenim la programul de a trăi doar 70-80 de ani. Știți unde am găsit o posibilă introducere a acestuia în viețile noastre? Inoculare voită sau poate relatare inocentă, vă redau cu drag și vă invit să nu emiteți judecăți, o parte din Psalmul 89:
- Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
- Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
Acum puteți lua o pauză de două-trei respirații, să vă dați voie să retrăiți uimirea mea, descoperind una din posibilele surse ale acestui program care limitează multora viața așa din pripă.
Am continuat căutarea și inițial eram bucuros să vă relatez despre tribul Hunza – al celor care trăiesc până la 150 de ani. Tot căutând am aflat că această poveste nu s-a dovedit chiar corectă, vă las niște linkuri mai jos și puteți descoperi singuri faptul că Dr. John Clark a demitizat longevitatea celor din acel trib.
Totuși, există un studiu recent care ne arată de fapt o altă realitate, o fi un alt program? Corpurile noastre au capacitatea să trăiască lejer până la 120 și chiar 150 de ani.
Totodată, hai să nu facem doar din a ne prelungi viața un scop în sine…
Un moș și o babă, soț și soție, mor într-un accident și ajung în Rai.
Acolo sunt cazați pe o plajă plină de palmieri și cu o casă superbă și li se spune:
– Acum tot ce aveți de făcut în Rai este să stați aici și să vă bucurați de toate.
Moșul se întoarce către babă și îi zice:
– Vezi? Puteam să fim aici de 10 ani, dar tu nu și nu, hai să mâncăm numai sănătos!
Apropo de programe vă invit cu drag să descoperiți cărțile lui Carlos Castaneda. De exemplu în a treia carte, călătorie la Ixtlan – acesta invită personajul principal să-și rescrie, să sfideze sistemul de credințe pe care-l are și să reînvețe să privească lumea. Castaneda ne încurajează să ne găsim puterea de a ne crea propriul vis și să luptăm pentru acesta cu determinare și pasiune, totodată asumându-ne complet responsabilitatea alegerilor noastre și acceptarea consecințelor cu smerenie, ca fiind cel mai bun mod de a ne regăsi calea către noi înșine.
Tu după ce programe funcționezi azi? Așa-i că e mai ușor să ți le identifici după ce afli de existența lor? Ce zici, bem o bere (fără alcool) la 120 de ani? Și una cu alcool la 147?
https://www.linkedin.com/pulse/hunza-really-one-healthiest-societies-planet-maybe-mr-paleo-/
https://www.scientificamerican.com/article/humans-could-live-up-to-150-years-new-research-suggests/
http://inspiredtrack.com/books/journey-to-ixtlan/